Fascinaţia acestei zone din jud.Alba este data de culorile toamnei, Cetatea Trascăului, Piatra Secuiului si sarbatoarea Fărşangului.

Fărşangul este un eveniment sătesc în cadrul căruia toată lumea petrece şi poartă costume tradiţionale, haine fanteziste, ceva neobişnuit. În România este sărbătorit doar în satele maghiare şi săşesti. Se desfăşoară în ultima zi dinainte de Postul Mare.

În Rîmetea, Fărşangul decurge asa: o gaşcă de haiduci colindă uliţele satului, pocnind din bice pentru a anunţa moartea iernii şi începutul Postului Mare. In urma lor se preumblă cortegiul vesel format din tinerii satului mascaţi în mai multe cupluri clişeu: mireasa şi mirele, preotul şi evreul, ţiganii, demonii, bufonul, beţivul. Fiecare personaj are o datorie clară: evreii si ţiganii colectează bani şi ouă cu care, la sfârşitul zilei, vor organiza o petrecere; demonii vopsesc în negru feţele tuturor participanţilor pentru a risipi spiritele rele, etc. În mijlocul cortegiului se află un car alegoric purtat de un măgar, un car care transportă sicriul iernii. Acesta este urmat de două bocitoare care, la rândul lor, transportă o bucată de lemn mort (simbol al sterilitaţii). Originile Fărşangului nu sunt legate numai de creştinism, ci şi de un ritual agrar păgân. După ce întregul sat este traversat, cortegiul se opreşte în centrul satului unde preotul preia controlul, ocărând fiecare sătean care a păcătuit de-a lungul anului. Marele final este spargerea sicriului în apă, un alt simbol pentru înlăturarea spiritele rele.